“Niciodată nu mi-a cerut bani până acum.”
“Asta nu înseamnă că nu va deveni un obicei.”
M-am întors spre ea.
“E tatăl meu.”
“Și aceasta este casa noastră.”
Acea propoziție mi-a rămas în minte.
Pentru că, cu ani în urmă, tata vânduse ultima parcelă de teren moștenită de la mama lui și folosea cea mai mare parte a banilor pentru avansul acelei case.
Natalie știa asta.
Nu m-am certat.
Pur și simplu i-am dat tatălui banii.
Degetele îi tremurau în jurul plicului.
“Îmi pare rău, fiule.”
“Nu ai de ce
