Era ceva sub vocea lui.
Urgență.
Poate frică.
Dar acesta era și omul care nu m-a făcut niciodată să dovedesc că merit ajutorul lui.
Așa că am decis să nu-l oblig să-mi dovedească de ce merita al meu.
“O să iau banii.”
Ușurarea i-a trecut pe față.
“O să-ți dau banii înapoi.”
“Nu trebuie.”
Am intrat în biroul meu și am deschis micul seif de sub birou.
În timp ce număram banii, Natalie a apărut în prag.
“Chiar îi dai banii?”
“Da.”
“Am fost de acord să discutăm cheltuieli majore.”