fost uitat.
Rowan nu a fost niciodată un secret în casa noastră.
Era unul dintre fiii noștri.
Am adus acasă doar doi bebeluși de la spital pentru că doctorul Jefferson ne-a spus că Rowan murise înainte să devină suficient de puternic să plece.
Asta a fost adevărul cu care am trăit din ziua în care s-au născut.
Apoi a sunat soneria.
“Mă duc eu, draga mea,” am spus, ștergând glazura de pe degetul mare.
Watson a aruncat o privire spre curtea din spate. “Probabil încă un copil care a uitat
