am întrebat odată.
“Pune-ți încă o pereche de șosete,” a răspuns el fără să ridice privirea de la cină.
Am avut un tată, dar rareori se comporta ca unul.
La doisprezece ani, am găsit fotografii vechi într-un sertar. Tata stătea pe scenă ținând o chitară, părul lui până la umeri căzând în jurul feței, în timp ce mulțimea aplauda.
“Tată, ai fost într-o trupă?”
“Acum mult timp.”
“Cum se numea? Ai făcut un album?”
A smuls pozele.
“Ajunge cu întrebări.”
Dar curiozitatea mea a rămas.
Într-o seară, l-am întrebat
