Nu cunoscusem niciodată această versiune a tatălui. Era energic, hilar și direct, nimic asemănător cu omul tăcut cu care luasem micul dejun.
Apoi videoclipul s-a oprit brusc.
Ecranul s-a întunecat.
Câteva secunde mai târziu, tatăl a apărut.
Nu tânărul muzician din filmare, ci bărbatul pe care îl îngropasem în acea dimineață.
Stătea în același studio, cu fața slăbită și cea mai mare parte a părului dispărută din cauza cancerului.
“Hei, fiule.”
Mi s-a tăiat respirația.
S-a uitat la mâinile lui înainte să vorbească din nou.
“N-am fost niciodată bun la
