garaj înghesuit.
Acolo era tata, cu părul peste umeri, cântând la chitară cu o țigară ascunsă după ureche.
“Hai, Frank!” a strigat el toboșarului. “Bunica mea poate ține un ritm mai bun de atât!”
“Atunci invit-o să se alăture trupei!”
Toată lumea a izbucnit în râs.
Imaginile se schimbau între reprezentații, secvențe din culise și momente hilare de repetiții.
Într-o scenă, tata a încercat să sară dintr-un difuzor, dar a căzut pe spate.
În alta, basistul a răsturnat o tavă cu băuturi.
Am râs până când lacrimile mi-au umplut ochii.
