cui adopție?”
Din nou, privirea i s-a îndreptat spre casă.
Spre Natalie.
“Am nevoie de dovezi înainte să explic totul.”
“Dovada a ce?”
A înghițit în sec.
“Pentru că altfel cineva ar putea spune că sunt confuz.”
Apoi a adăugat încet,
“Sau să mă acuzi că încerc să mă amestec în căsnicia ta.”
Nu a spus niciodată numele lui Natalie.
Nu avea nevoie.
“Tată, ce se întâmplă?”
În loc să răspundă, mi-a pus o mână aspră pe umăr.
“Încerc să-ți dau ceva ce ar fi trebuit să-ți dau de mult.”