“De ce ascunzi lucruri?”
“Ce a spus avocatul?”
Nu am mințit.
I-am spus că era vorba despre ceva legal și financiar pe care tata îl aranja.
I-am spus că îi voi explica când actele vor fi terminate.
Asta nu era suficient pentru ea.
“Acum îmi ascunzi secrete,” a izbucnit ea într-o seară. “La fel ca tatăl tău.”
“Nu e un secret. Este un proces.”
“Ce convenabil.”
Cuvântul ăsta m-a deranjat.
Convenabil.
Tatăl meu aproape că murise.
O femeie pe care nu am cunoscut-o niciodată murise singură.
Întreaga mea înțelegere despre
