dar asta îl înspăimânta.
A realizat brusc că dacă va aștepta prea mult să-mi spună adevărul, ar putea veni o zi în care nimeni nu-l va crede.
Așa că a adunat dovezi.
Recorduri.
ADN.
Documente legale.
Totul.
“Mi-a fost teamă să nu te uiți la mine ca și cum nu aș ști despre ce vorbesc,” a șoptit el.
“Mi-ai dat dovezi înainte să am măcar șansa să mă îndoiesc de tine.”
A râs slab.
“Asta era ideea.”
În zilele următoare, Natalie a devenit tot mai nerăbdătoare.
“Ce era în plic?”
