jurul ochilor. Dar umbrele durerii dispăruseră.
Încă foloseam un baston, iar piciorul mă durea când veneau furtunile din est. Dar nu mai plecam capul și nu mă mai ascundeam de lume.
Eu eram sergentul Marcus Vance—un om care a scos un frate din foc, și-a ținut promisiunea față de soția sa pe moarte și a crescut o fiică curajoasă cu inima deschisă.
Într-o seară, în timp ce apusul picta cerul mlaștinii în auriu, trandafir și violet, Maya și cu mine stăteam în balansoarele noastre de pe verandă.
Bella a dormit