Omul de afaceri sosise târziu, dar se pare că era un călător corporatist important, a cărui companie se aștepta la locuri de clasa întâi.
Potrivit agentului, el “a cerut” locul nostru.
Obligatoriu.
Nu a fost solicitat.
Agentul s-a uitat la bastonul meu, la cizmele uzate și la vechea haina Mayei.
Aproape că l-am văzut deciziind.
Păream cel mai puțin probabil să ne plângem.
Am ridicat biletele de îmbarcare.
“Acestea sunt locurile noastre. Eu le-am plătit.”
Agentul mi-a zâmbit rigid.
“Înțeleg, domnule, dar vă rog să nu faceți lucrurile mai grele
