oftat ea, arătând spre asfalt. “Chiar zburăm spre plajă! Plaja mamei! Crezi că ne poate vedea din nori?”
“Știu că poate,” am spus, odihnindu-mi mâna peste a ei pe cotieră. “Ne-a urmărit în fiecare zi, Maya. Și este foarte mândră de cât de curajos ai fost în această dimineață.”
Avionul a prins viteză pe pistă, un val de putere ridicându-ne lin spre cerul cenușiu al dimineții. Am urcat prin nori în lumina aurie a soarelui.
Maya a rămas fără suflare la norii albi de dedesubt. “Arată ca un bol uriaș