i-a adus Mayei o pătură și aripi.
“Dacă dumneavoastră sau fetița dumneavoastră aveți nevoie de ceva în timpul acestui zbor, sergent, apăsați butonul de apel,” spuse Sarah blând. “Este un adevărat privilegiu să zbor cu tine astăzi.”
“Mulțumesc,” am răspuns, vocea mi s-a tremurat. Pentru prima dată de la înmormântarea Elenei, greutatea din pieptul meu s-a simțit mai ușoară, ca și cum cineva ar fi împărtășit-o.
Motoarele zumzăiau prin fuselaj în timp ce avionul împingea înapoi. Maya și-a lipit fața de fereastră, aburind geamul.
“Uite, tati! Pământul se îndepărtează,” a