peste culoar, o femeie în vârstă purtând o eșarfă florală, a început să bată ușor din palme. Câteva secunde mai târziu, alții s-au alăturat, aplauzele răspândindu-se în cabina din față.
Obrajii mi s-au înroșit, neobișnuită cu atenția publicului. Timp de doi ani, am dispărut în fundal, ascunzându-mi șchiopătatul și durerea.
“Vino, Marcus,” a spus căpitanul Hayes, făcând un gest spre locurile noastre originale din rândul trei. “Lasă-mă să te ajut cu bagajul ăsta. Nimeni nu-ți va mai cere vreodată să-ți predai locul în avionul meu.”
A întins mâna spre bagajul
