mâna mea. “Duci pe cineva acasă, la coastă?” a întrebat el.
Inima mi s-a oprit.
Pentru că, cumva, știa că această călătorie înseamnă mai mult decât o vacanță.
Și înainte să pot răspunde, a spus ceva care mi-a schimbat întreaga lume.
“Marcus, cred că ar trebui să știi de ce numele lui Daniel este pe manifest astăzi.”
Căpitanul a rămas nemișcat pe culoarul îngust, așteptând ca cuvintele să-i pătrundă. În jurul nostru, tăcerea a ajuns. Nimeni din clasa întâi nu șuștea, nu se mișca sau nu verifica telefonul.
Mi-am strâns
