irosi așa cum mi-am irosit eu șansa.”
Am apăsat hârtia pe piept.
Timp de cinci ani, am crezut că tata îmi ia viitorul, 250 de dolari pe rând.
Tot timpul, în felul lui încăpățânat și profund greșit, încercase să-i dea înapoi.
M-am uitat spre ecranul întunecat al computerului.
“Mulțumesc, tată,” am șoptit. “Mi-aș fi dorit doar să-mi fi spus cât ai fost aici.”