ce odată mi-a făcut viața demnă de trăit.”
Tata și-a șters ochii.
“Până atunci, abia mai vorbisem de ani de zile. Am vrut să-ți spun totul, dar știam cum va arăta. Ca și cum aș fi încercat să-ți cumpăr iertarea cu un cadou scump.”
A făcut un gest în jurul studioului.
“Așa că am luat o decizie. I-am cerut lui Frank să-ți dea cutia asta doar după ce am plecat. Pentru că nu vreau să simți că îmi datorezi ceva. Nu iertare. Nu recunoștință. Nici măcar un telefon.”
A tras
