mâinile împreunate și ochii fixați pe podea, am știut că nu era vorba despre o factură obișnuită.
“Am nevoie să împrumut o mie de dolari,” a spus el.
Înainte să pot întreba de ce, soția mea, Natalie, s-a uitat peste cameră.
“Spune-i să-și găsească altă slujbă,” a spus ea. “Nu suntem o bancă.”
Tata nu s-a certat.
Asta cumva a înrăutățit situația.
Mâinile îi tremurau ușor.
“Ajunge,” i-am spus lui Natalie.
Apoi l-am scos pe tata afară.
Vremea era caldă, dar tot își freca palmele.
“Nu am venit aici să
