gândit cât de repede l-a respins când avea nevoie de ajutor.
Cât de jignită a fost că i-am dat 1.000 de dolari.
Tata nu o acuzase de nimic.
Pur și simplu a fost atent.
O oră mai târziu, chirurgul a intrat pe uși.
“Tatăl tău a trecut peste.”
Genunchii aproape că mi-au cedat.
Reparația fusese dificilă, dar tata era stabil.
A doua zi dimineață, m-am așezat lângă patul lui de spital.
Era palid și epuizat.
Primul lucru pe care l-a întrebat a fost,
“Ai citit-o?”
“Am citit-o.”
Mi-a căutat
