cred că o parte din mine îi plăcea să creadă că eu eram cea impresionantă.”
M-a surprins.
“Familia mea a măsurat mereu totul. Bani. Școli. Mașini. Clube. Conexiuni.”
Și-a frecat fața.
“Și când te-am cunoscut, nu ți-a păsat de nimic din toate astea.”
“Mi-a păsat de tine.”
“Știu.”
Vocea i s-a frânt.
“Și cumva, în timp, în loc să protejez asta, am început să am nevoie de tine ca să te integrezi în lumea mea.”
M-am lăsat pe spate.
“Nu.”
S-a uitat la mine.
“Ai început să ai nevoie de
