întreg.
O lună mai târziu, am găsit o garsonieră drăguță în curtea din spate a unei văduve în vârstă și amabilă, pe nume doamna Higgins.
Era mic și simplu.
Un dormitor luminos.
O chicinetă cu două arzătoare.
O baie curată.
O fereastră mare cu vedere spre o grădină plină cu flori în ghiveci.
Când doamna Higgins mi-a spus chiria, aproape că am râs de ușurare.
Pensia mea ar putea acoperi cu ușurință, lăsând suficient pentru cumpărături sănătoase, rețete, bilete de autobuz și ocazional un ghem de ață.
Am semnat imediat
