te-ai mutat de la casa noastră, bunico?” a întrebat el inocent.
Stephanie privea nervoasă de la câțiva pași distanță.
N-aș folosi niciodată un copil ca armă împotriva mamei lui.
“Pentru că bunica trebuia să locuiască în propria ei casă mică, draga mea,” am explicat blând.
“Erai supărat pe mine?”
“Niciodată în toată viața mea, băiatul meu drag.”
Am scos micul dinozaur galben de plastic din buzunarul hainei și l-am pus în mâna lui.
“Am păstrat asta în siguranță pentru tine tot timpul.”
Mason a zâmbit larg.
În următoarele două ore,