care trăiam cu tăiței ieftini pentru că fiecare dolar în plus trebuia să ne construiască viitorul.
Mi-am amintit că l-am susținut pe Mark în timpul șomajului.
Datorii.
Două promovări ratate.
Și anul în care am lucrat ture duble ca să putem rămâne pe linia de plutire.
M-am uitat la el.
“Ești sigur?”
A râs.
“Nu face asta jalnic, Claire.”
Cuvântul acela ar fi trebuit să mă frângă.
În schimb, mi-a limpezit mintea.
Mi-am închis încet geanta.
Vanessa a aruncat o privire în jurul sufrageriei.
“Mark a zis că casa
