de douăzeci de mii de dolari după ce aș fi contribuit cu mai mult de o sută șaizeci de mii la locuința noastră și cheltuielile comune.
Vanessa și-a turnat șampanie.
“Probabil ar trebui să accepți asta.”
M-am uitat la ea.
“Să o iei de la capăt la vârsta ta nu e ușor.”
Aveam treizeci și patru de ani.
Am zâmbit.
“O să mă gândesc.”
Expresia lui Mark s-a înăsprit.
“Nu prelungi asta doar pentru că ești supărată.”
“Nu sunt supărat.”
Și, ciudat, am fost sincer.
Trecusem peste furie.
Începeam
