Cu două zile înainte de nuntă, stăteam desculță în bucătăria de catering a unei frumoase proprietăți din Carolina de Nord, încă purtând rochia albă de la cina de repetiție, și l-am auzit pe bărbatul cu care trebuia să mă căsătoresc explicând de ce m-a ales.

pauză.

Apoi a spus: “Sună suficient.”

M-am uitat în jurul apartamentului meu.

La pictura pe care o alesesem pur și simplu pentru că o iubeam.

Grămada de cărți pe care nimeni nu le-a criticat.

Adidașii de alergare de lângă ușă.

Cheile de pe tejghea, sub un contract de închiriere, purtând doar semnătura mea.

Destul.

Cuvântul acela m-a speriat odată.

Crezusem că destul înseamnă să te mulțumești.

Acum am înțeles.

Destul nu însemna să nu mai vrei mai mult.

Asta însemna să nu mai implor pe altcineva să confirme că deja