înfășurându-mi brațele strâns în jurul trupului ei mic. “Sunt lacrimi de fericire, Maya. Tati este atât de recunoscător pentru oamenii buni din lumea asta.”
Thomas a așteptat în tăcere respectuoasă până când m-am adunat, întinzându-mi o batistă curată din in din buzunarul lui. Mi-am șters fața și am studiat fotografia zâmbitoare a lui Daniel.
“Semăna atât de mult cu tine,” am murmurat, studiind linia maxilarului puternică și ochii căprui blânzi din poză. “Făcea glume chiar și în timp ce așteptam să sosească elicopterul de evacuare medicală.”
“A fost Daniel,” a