cu glezna fracturată și l-ai scos afară.”
“Acolo ți-ai pierdut piciorul, nu-i așa?” a întrebat Thomas, aruncând o privire scurtă spre podea unde pantalonii mei de denim ascundeau proteza din titan și fibră de carbon sprijinită de cizma dreaptă.
“Schijele mi-au prins piciorul inferior în sprintul înapoi spre perimetrul nostru,” am recunoscut. “Explozie secundară de la raftul de muniție. Dar Daniel era în viață, și asta era singurul lucru care conta pentru noi.”
“Daniel a trăit încă opt ani datorită ție,” a spus Thomas, ochii strălucind de lacrimi nerostite. “A