nu m-a salutat doar pentru că eram veteran.
Îmi știa numele dintr-un alt motiv.
PARTEA 2:
Căpitanul m-a privit câteva secunde înainte să se apropie. “Marcus Vance?” a repetat, de data asta aproape neîncrezător. Am dat din cap, întrebându-mă de unde aș putea să-l cunosc. Apoi a șoptit: “L-ai scos pe fratele meu dintr-un vehicul în flăcări în Kandahar.”
Am încremenit.
Maya s-a uitat între noi, confuză. “Tati, îl cunoști pe căpitan?” întrebă ea. Am înghițit greu și am dat din cap. “Nu personal,” am răspuns. Dar ochii căpitanului deja