am fost văduvul care șchiopăta prin preluarea școlii.
Tatăl obosit al străinilor trecea pe lângă magazine.
Omul pe care oamenii îl depășeau pentru că și el mergea.
Acum un căpitan de companie m-a salutat în fața întregii cabine.
Am stat cât am putut de drept.
Apoi am întors salutul.
Maya se uita ca și cum și-ar fi văzut tatăl diferit pentru prima dată.
Căpitanul și-a coborât mâna.
“Domnule,” a spus el suficient de tare încât clasa întâi să audă, “este o onoare să vă avem la bordul avionului meu.”