nimic.”
Maxilarul lui Rowan tremura.
“Mi-am petrecut toată viața crezând că eu sunt cel pe care nimeni nu-l poate păstra.”
“Nu,” am spus. “Asta nu a fost niciodată adevărat.”
Mama a început să plângă.
“Te destrămai, Dawn. Doi bebeluși acasă, facturi, aparate, fără somn. Am aranjat înmormântarea pentru că nu puteai să te uiți la sicriul mic.”
Mi s-a strâns stomacul.
“Mi-ai spus să nu o fac,” am spus.
“Am vrut să-ți amintești de el fericit. Nu așa.”
“Ai pus poza lui înrămată cu bebelușul pe un sicriu sigilat și
