care așteaptă să vorbească cu tine.”
“Un avocat?”
“Da. Priya Desai.”
Deodată, cererea ciudată a tatălui căpăta mai mult sens.
Ajutor juridic.
Copii certificate.
Dosare de adopție.
Nu se gândise să facă ceva.
Începuse deja.
Mi-am luat cheile.
Apoi femeia m-a oprit.
“Mai e ceva.”
“Ce?”
“Tatăl tău a lăsat instrucțiuni foarte specifice.”
Am așteptat.
“A spus că nu trebuie să discuți conținutul plicului cu soția ta până nu ai vorbit în privat cu doamna Desai.”
Nu m-am mișcat.
Fiecare detaliu ciudat de acum trei zile indica brusc aceeași direcție.
