lumea încetinește și luminile clădirilor orașului se sting, corpul ar trebui să îmbrățișeze în mod natural acel văl de normalitate pentru a se reîncărca și a recupera energia consumată în timpul zilei.
Dar pentru milioane de oameni, întunericul este o scenă pentru primele, aproape imperceptibile, clopote de alarmă. Sunt mesaje de tensiune transmise din interior. Dintr-o dată, în inima celui mai adânc somn, ceva rupe armistițiul. Nu este un coșmar, ci nevoia fizică de a vedea ce se întâmplă în corpul nostru, o acțiune presantă și indispensabilă care ne obligă
