mi-a dat-o.
Margaret părea gata să se înece.
Timp de cincisprezece minute, le-am ignorat pe toate.
L-am privit pe Noah cum desfășoară telescopul pe care i-l cumpărasem, am ajutat să descurc panglica de la un elicopter telecomandat și am râs când glazura mi-a căzut pe mânecă.
La exact ora 9:39, colonelul Reed a făcut un pas înainte.
“Doamnă.”
Timpul.
Zâmbetul lui Noah s-a stins.
M-am ghemuit lângă el.
“Trebuie să merg la muncă.”
“Pentru cât timp?”
“Doar azi.”
“Te vei întoarce?”
Asta a durut mai mult decât orice spusese
