La 2:07 dimineața, soțul meu mi-a trimis un mesaj și m-a rugat să nu particip la ziua de naștere a fiului nostru de șapte ani pentru că familia lui bogată se rușina de mine. “Vor fi oameni importanți acolo,”

gând să faci?”

M-am uitat spre Howard.

“Nimic azi.”

Margaret a pufnit.

“Ce generozitate.”

Am ignorat-o.

“E ziua lui Noah. Își primește petrecerea.”

Apoi m-am uitat la Ethan.

“Mâine dimineață, Howard îți va trimite copii ale tuturor lucrurilor.”

“Totul?”

“Acte de proprietate. Dezvăluiri financiare. Garanțiile pe care le-am făcut. Datoriile pe care le-am rezolvat.”

A înghițit în sec.

“Și apoi?”

“Și apoi tu și cu mine decidem dacă această căsătorie mai are ceva de salvat.”

Pentru prima dată în acea dimineață, Margaret părea speriată.

Nu pentru Ethan.

Pentru ea însăși.