îl adora.
Iar la 9:15, Natalie a intrat la recepție.
Conversațiile de lângă intrare s-au oprit.
Am rămas fix.
Părea îngrozită.
Un dosar îi stătea în mâini.
Ryan plecase cu o oră mai devreme.
Părinții lui au mers cu el.
Natalie s-a apropiat cu prudență.
“Știu că nu ar trebui să fiu aici.”
“Probabil că nu.”
A înghițit în sec.
“Dar ai nevoie de ceva.”
Mi-a oferit dosarul.
Înăuntru erau emailuri tipărite.
Schimburi între ea și Ryan.
Întâlniri.
Planuri.
Previziuni financiare.
Și un document care mi-a strâns stomacul.
O