până nu știi altceva.”
M-am dat jos din pat.
Pentru prima dată, inima frântă nu a fost cea mai puternică emoție a mea.
Furia era.
Nu furie explozivă.
Furie productivă.
M-am spălat.
Îmbrăcat în pantaloni negri și o bluză crem.
Apoi am condus la casa mătușii Linda.
Locuia la douăzeci și cinci de minute de domeniu, într-o casă de fermă din cărămidă, cu obloane albastre și hortensii pe care mama o ajutase să planteze.
Linda a deschis ușa înainte să bat eu.
“Arăți ca mama ta.”
“Atât de rău?”